Despre votul şi bunăstarea poporului

Am fost ieri la vot. Din nou, la fel cum am făcut-o din 2000 încoace, de fiecare dată. Şi, evident, am motive să fiu nemulţumit...dar şi mulţumit. Să detaliez:

:) au rămas puţine formaţiuni politice în Parlament.

:) votanţii au respins, din nou, oferta extremistă, lipsită de soluţii, a PRM-ului sau a PPMT-ului.

:) scorul (parţial, dar elocvent) oferă unei formaţiuni politice o şansă importantă: asumarea deplină a guvernării.

:) sunt mulţi candidaţi care se pare că au câştigat majoritar colegiile electorale

:( prea mulţi români au stat acasă, probabil la TV.  

:( mulţi, foarte mulţi, enorm de mulţi, au votat în mod disperat...cu PP-DD.

:( politicieni cu activităţi ministeriale sau parlamentare dezastruoase (cum ar fi Elena Udrea), vor figura şi în noul legistativ.

:( vom avea peste 500 de parlamentari...nu 300, atâţia câţi poporul român a hotărât să fie, acum 3 ani!

Lista veselă şi tristă ar mai putea continua, dar mai important mi se pare să punctez următoarele:

- românii votează impulsiv, punitiv, sentimental, fără a ţine cont de un set minimal de valori (oricare ar fi acestea). S-a votat cu USL pentru a a nu-i mai vedea pe PDL-işti la putere, s-a votat cu ARD ca să nu ne afecteze prea tare forţa gravitaţională a Prietenului din Est, vor intra în Parlament oamenii lui DD (mereu în direct) pentru că s-au împărţit mii de icoane şi fulare...Puţini sunt cei care au optat pentru măsurile sociale PSD sau cele economice PNL sau FC. Maghiarii şi-au făcut datoria, nimic surprinzător. Despre votanţii PP-DD...mă abţin, pentru că nu cred că un cetăţean responsabil crede cu adevărat că bârfele de mahala şi (di)scursurile incoerente, fără semne de punctuaţie, se pot substitui unui sistem, fie acesta ineficient şi parazitat.

- toate partidele politice (şi mă refer aici la cele importante, nu la Ecologişti sau Socialiştii soarelui) au permis, tacit sau activ, ca voturile noastre să dea viaţă unui sistem electoral de cumetrie: cu învingători, dar fără perdanţi; care aduce în faţă oameni noi, dar numai atâţia câţi să dea bine în poză lângă cei vechi (mult mai numeroşi); care oferă locuri călduroase în plen celor de pe poziţiile2-3, în condiţiile în care ne lăudăm cu eticheta de vot uninominal; care în loc să contribuie la probleme economice şi financiare ale ţării, invitând la cumpătare şi echilibru, deschide robinetul fotoliilor şi, implicit, goleşte fondurile de protocol.

- nu cred că există vreun lider politic legitimat în mod real prin votul poporului. Este clar că preşedintele ţării a ieşit de mult din schemă, dar se pare că nu ştim pe cine să punem în loc (sau cel puţin că nu suntem solidari într-o eventuală alegere).

- se vorbeşte tot mai des, mai serios şi mai detaliat despre modificarea Constituţiei. 

În aceste condiţii, şi văzând că o serie de oameni politici sau reprezentanţi ai societăţii civile şi mass-media, au convingeri şi simpatii similare, cred că este oportun ca la baza acestei modificări a legii fundamentale să stea ceva solid, legitim, ceva independent de jocurile politicii şi ceva cu prestigiu internaţional: Şi mă refer la restauraţie şi la ce presupune aceasta: instituţia Regalităţii. 

Monarhia constituţională este forma de guvernământ şi de gestionare a societăţii româneşti cu şanse reale de a normaliza relaţiile sociale şi politice, de a redefini pârghiile economice şi financiare, de a împrospăta imaginea României în contextul UE şi mondial. Regele Mihai nu a făcut campanie policitică, el nu trebuie să promită marea cu sarea, nu face turnee electorale şi nu depinde de opinia lui X sau Y: el a fost născut şi pregătit să ne conducă. 

Va fi greu pentru mulţi români să ia în calcul o asemenea variantă, să-i digere şi să-i aprofundeze înţelesul şi implicaţiile în viaţa de zi cu zi. Dar este o necesitate morală, politică şi civică. Dacă într-adevăr suntem o ţară religioasă (majoritar ortodoxă), atunci trebuie cel puţin să ţinem seama de dreptul divin, dacă nu să-l respectăm şi preţuim.

În încheiere, aş vrea să punctez că soluţiile sunt în mâinile şi-n minţile noastre. Şi că suntem obligaţi să fim responsabili pentru ele şi pentru viitorul pe care ni-l clădim prin intermediul acestora. Sănătate şi virtute! 

Criza anilor '30

Este destul de greu de crezut, dar există în România oameni care nu pot şi nu ştiu să dea şpagă. De obicei, aceştia nu cumpără marfă de contrabandă, cer bonul fiscal, plătesc facturile şi impozitele, nu aruncă gunoi pe jos şi reciclează hârtia. Oamenilor ăstora le este ruşine să-l certe pe un ţigănuş care ascultă muzică la maxim pe mobil, se ridică în tramvai să lase locul celor mai în vârstă, stau cuminţi la coadă, nu desfac ambalajele în magazine, respectă orele de linişte la bloc şi lasă ciubuc chelnerilor. De multe ori se adună şi-şi împărtăşesc of-urile la o bere, merg la concerte, cumpără cărţi şi merg la cinema pentru filme, nu pentru găleata de floricele. Admir aceşti oameni şi sper că mă număr printre ei!

Cu toate acestea, oamenii respectivi au ajuns să fie batjocoriţi pentru atitudinea lor socială şi morală. Ar trebui doar respectaţi, aşa cum şi ei îi respectă pe ceilalţi. Iar în momentul în care frustrarea şi disperarea nu mai lasă loc speranţei, oricât de mică ar fi ea, rămân trei soluţii:

1. rămâi - te obişnuieşti - te transformi - nu te mai interesează cine pe cine batjocoreşte

2. rămâi - nu te obişnuieşti - eşti transformat - te lupţi zi de zi şi adormi împăcat cu acest fapt

3. pleci - te vei obişnui - transformarea este opţiunea ta - acolo nu mai contezi decât tu şi tot ce ai mai bun în tine

Am auzit pe unii spunând că "Mai bine sărac la tine-n ţară, decât hoţ afară!" Adevărat, dar atunci mai bine sărac şi fericit afară, decât mizer şi foarte trist în ţară!

Felicitări celor care reuşesc cu adevărat! E nevoie, pe lângă inteligenţă, bun-simţ, responsabilitate şi coloană vertebrală, de şansă, de o conjunctură favorabilă, de un ajutor la momentul potrivit, de sănătate şi de puţin sânge rece. Iar dacă eu stau prost la capitolele respective, so be it: după ce ţi-ai spart capul, guşti o picătură de sânge, strângi bine bandajul şi te mai întorci doar în vacanţă.

Sunt puțini oamenii care mai cred în forța de revitalizare a acestei țări. Îi întâlnești în tren, pe stradă, la ștrand, la o bere. Sunt puțini, dar iți dau speranță! Și visezi că și la noi oamenii vor înceta să fure, că străzile vor fi curate și asfaltate, că ouăle nu se vor mai scumpi de Paște, că nu va mai exista taxa de poluare/prima înmatriculare, că primarul nu-și mai construiește încă o vilă la Cinciș, că-ți poți cumpăra un apartament și cu 10.000 euro, că ai bani suficienți ca să-ți cumperi muzică din magazin, că nu vom mai muri jegoși în spitale etc. Și te gândești că acei oameni care țin aprinsă flacăra speranței merită tot binele din lume, să fie sănătoși și să ducă mai departe, mult mai departe, această idee nebună și captivantă: o Românie normală și a noastră.
Și cum stai și te pătrund aceste gânduri sincere și mărețe, trece un țăran împuțit, duhnind a sudoare stătută și-a cârciumă aglomerată, împroșcându-ți obrazul cu flegma lui abundentă, atunci când îți urlă scârbit: "Dă-te-n mă-ta mai încolo să-mi parchez merțanu'!"

Diacritice pentru *artişti*

Un lucru mă deranjează de mult timp, cred că din perioada liceului, şi mă duce cu gândul la vătămare corporală gravă: pseudoarta. Pe-atunci era vorba de muşcături de călcâie sau izbiri cu capul de florile de beton (ale vieţii), publicate în revista şcolii, sau înşiruiri de silogisme în Scânduri. Acum, când oricine pofteşte la un aparat de fotografiat mai răsărit poate să-l achiziţioneze, şi când un laptop se găseşte oriunde şi la reducere, s-a născut/format o nouă generaţie de artişti (pentru lirisme fâsâite vă recomand poezie.ro, veţi găsi singuri destule texte elocvente). E vorba, mai ales, de fotografii răsăriţi ca ciupercile după ploaie şi care efectiv mă omoară cu nepriceperea şi lipsa de sensibilitate de care dau dovadă cu atâta pregătire tehnică. Stimaţi trăgători în ţiplă, dacă pozaţi un om al străzii dormind pe o bancă, nu înseamnă că-i înţelegeţi durerea (sau nepăsarea), şi oricum, nu-l puneţi la categoria Urban 2!!! Dacă folosiţi funcţia super macro nu înseamnă că pătrundeţi esenţa subiectului fotografiat, doar faceţi reclamă proastă producătorului! Iar modificările aduse în Photoshop acoperă, de multe ori, neputinţa voastră (mai ales artistică) de a surprinde pentru o secundă frumuseţea lumii! Fotografia presupune muncă şi studiu, pe lângă talent şi adâncime spirituală, nu o puteţi stăpâni după o lectură superficială a manualului de utilizare Canon sau Nikon! Vă păcăliţi pe voi şi ne dezgustaţi pe noi...

Şi, pentru Moş Crăciun, nu mai daţi titluri elucubrante la nişte instantanee de mâna a treia!!!

PS: Ca să nu ziceţi că nu se întâmplă şi lucruri bune în domeniu, vizitaţi paginile de internet www.moondash.net şi www.adelatoplean.com

fani de Băse, de-a fira'n păr

Ţin să mulţumesc încă o dată celor care au votat anul trecut la alegerile prezidenţiale cu Traian Băsescu şi care mi-au deschis ochii pentru a vedea viitorul luminos al patriei noastre!

libertate...de 20 de ori...

Pot sa aleg felul in care vedeti aceste litere. Le-am ales sa fie subtiri, simple, asemanatoare celor batute la masina de scris. Poate nu sunt frumoase, dar le-am ales eu...asa cum am dorit.
Si-am mai ales ceva in seara asta. Am ales sa nu mai vizionez un documentar minunat pe History Channel. Sau sa vizionez un film recent luat jos de pe internet. Sau sa ma amuz cu filmuletele filmate de oameni cu ocazia nuntilor si impartasite noua pe Youtube. Sau sa aplaud laureatii Galei 10 pentru Romania,...
"Cameramanii au primit indicatii ca in eventualitatea in care se intampla ceva neprevazut, sa filmeze cerul." Si era albastru si frumos cerul filmat de acesti cameramani in 21 decembrie 1989 cand multimea adunata la mitingul convocat de PCR l-a huiduit pe Ceausescu...
Am ales in aceasta seara sa ascult clapele unui pian, strunele unei viori si ale unor violoncele. Am ales sa privesc, fara prea multe comentarii, imaginile in care romanii din Bucuresti s-au grupat la Inter. Si am privit si-am ascultat cum sunau gloantele, cum se intoneaza cu adevarat "Desteapta-te romane" si cum focul a inceput sa arda in noapte...
In aceasta seara nu se apluda la televizor. In aceasta seara oamenii sunt in doliu la televizor. In aceasta seara se plange la televizor. Si tot ce vad si aud la televizor le datorez LOR.
In aceasta seara nu mai acuz pe nimeni, nu mai cred pe nimeni si nu mai intentionez sa aflu ceva. Doresc doar sa le multumesc si sa-i admir. Atat.

votul nostru pentru gloria lor

Pentru a-mi exprima dreptul de a vota, pe care prima lege a tarii mi-l garanteaza, am stat la coada, in frig, aproape 3 ore. Eu am fost norocos pentru ca am reusit, dar altii au ramas doar cu amintirea cetoasa a acestei zile. Desigur, e vina noastra ca am mers la vot dupa-masa. Dar dupa cum se desfasurau lucrurile la sectia de votare 172 Speciala din Cluj si dupa ce am vazut la televizor in legatura cu "incidentele electorale" din toata tara, se poate vehicula ideea ca alegerile au fost foarte bine organizate, de la cat de sprinten este militistul de la poarta si pana la cat de rotunda este suma oferita in schimbul unei stampile plasate corect.
Dincolo de toate acestea, am observat in randul jurnalistilor si analistilor politici, care comentau in direct rezultatelele sondajelor de aseara, o mare dezamagire, o tristete usturatoare, o nervozitate puternica. Probabil multi au sperat ca Mircea Geoana nu va ajunge in turul II si ca vor avea cu-adevarat de ales pe cineva in detrimentul lui Traian Basescu. Le impartasesc aceste sentimente.
Crin Antonescu a pierdut, fara indoiala. Va prezint motivele pe care le-am identificat:
- prezenta slaba la vot, mai ales in mediul urban.
- pierderea unor procente importante prin votarea unor candidati cu discurs similar, adica Sorin Oprescu si Kelemen Hunor.
- agresivitatea excesiva de care a dat dovada candidatul PNL in intalnirea directa cu candidatii PSD si PDL.
- reconfirmarea mentalitatii electorale a majoritatii populatiei din Romania: orientarea pro-PSD, rezultat a manipularii eficiente din anii 1990-1992, orientare in care simpatia pentru PD este doar o directie, nu un curent separat.
- micile intelegeri electorale in mediile in care de obicei acestea sunt permise si in care exista o masa de manevra multumitoare.
- majoritatea populatiei prefera sa primeasca subventii si sa nu munceasca, decat sa fie carne de tun pentru o politica radicala de dreapta, preferandu-se bunastarea de acum fata de o situatie financiara stabila pe termen mediu/lung.
Consider de asemenea ca a pierdut Romania: sforile le trag aceleasi personaje (pentru ca cu greu pot fi denumite persoane), indiferent din ce tabara ar fi; nu am scapat de papucul fanariotilor si continuam sa vedem dezvoltarea societatii ca pe o sursa de umplere a buzunarelor proprii; Mircea Geaoana a intrat in turul II cu ajutorul unei masinarii de PARTID unsa cu toate alifiile si deosebit de agera, nu datorita personalitatii domniei sale; complexul "sa traiti, sefu'!", cu toate consecintele care decurg din acesta, tine locul unei atitudini electorale responsabile si atent socotite.
Ne meritam soarta! PDL a impartit galeti portocalii NOUA, nu pisicilor sau gainilor. Tot noi am luat plasele de la PSD si ne-am imbrancit pentru ele. Noi il votam in procent de 5% pe Vadim si continuam sa ne batem cu pumnul in pieptul plin de patriotism, ca le aratam ungurilor ca nu ne vindem tara. Noi suntem vinovatii, nu altcineva...
Sunt pus din nou in fata unei aberatii politice, sa aleg intre Basescu si Geoana. Prima oara am fost idiot si am votat cu Iliescu in 2000, ca sa nu iasa Vadim presedinte, crezand ca am facut un bine tarii. Acum consider ca judec mai bine, si nu-i voi vota pe nici unul: imi voi anula votul. Optiunea mea este simpla: am votat cu Iliescu in turul II din 2000 = am suportat consecintele si nu aveam motiv sa ma plang de asta. Acum imi voi anula votul = pot sa protestez pentru situatia Romaniei pentru ca nu optez pentru nici un candidat din tutul II si nu voi avea motive sa-mi intorc capul atunci cand voi decide sa emigrez, daca se va ajunge in aceasta situatie grava.
Am totusi si satisfactii:
- exista, in majoritatea partidelor, politicieni care au realizat necesitatea substantiala a reformarii clasei politice, Crin Antonescu PNL, Victor Ponta si Cristian Diaconescu PSD si Viorel Stoica PDL fiind vocile de notorietate in acest sens.
- discursul UDMR la alegerile prezidentiale a fost mult mai moderat si mai adecvat situatiei. Kelemen Hunor a fost cel mai reusit candidat UDMR la presedintia Romaniei si, ca atare, deja are simpatizanti in sanul electoratului roman.
- aberatiile lui Vadim au fost de asemenea diminuate cantitativ si sper ca sunt ultimele alegeri la care scoate peste 2%.
- au venit mai multi oameni la vot, dintre care multi tineri: au votat copiii Revolutiei, cei nascuti in 1990-1991!
Ca o concluzie, ceata rece si umeda care ne-a apasat ieri in Cluj este la fel de deasa ca si ceata care acopera de ani de zile spiritul romanesc. Nu am renuntat sa cred ca Romania poate fi o tara adevarata, cu o coloana vertebrala dreapta si sanatoasa, cu cetateni responsabili si respectuosi. Dar speranta mea scade pe zice trece. Sunt frustrat pentru ca vad cum sunt nevoit sa accept pentru inca 5 ani decizia unei majoritati pe care eu o consider contrafacuta, in lipsa de cunostinta si fara valori. Democratia este pentru cei care o inteleg si felul in care se voteaza in Romania imi intareste aceasta convingere.

Mergeti la vot de Mos Nicolae!