Un lucru mă deranjează de mult timp, cred că din perioada liceului, şi mă duce cu gândul la vătămare corporală gravă: pseudoarta. Pe-atunci era vorba de muşcături de călcâie sau izbiri cu capul de florile de beton (ale vieţii), publicate în revista şcolii, sau înşiruiri de silogisme în Scânduri. Acum, când oricine pofteşte la un aparat de fotografiat mai răsărit poate să-l achiziţioneze, şi când un laptop se găseşte oriunde şi la reducere, s-a născut/format o nouă generaţie de artişti (pentru lirisme fâsâite vă recomand poezie.ro, veţi găsi singuri destule texte elocvente). E vorba, mai ales, de fotografii răsăriţi ca ciupercile după ploaie şi care efectiv mă omoară cu nepriceperea şi lipsa de sensibilitate de care dau dovadă cu atâta pregătire tehnică. Stimaţi trăgători în ţiplă, dacă pozaţi un om al străzii dormind pe o bancă, nu înseamnă că-i înţelegeţi durerea (sau nepăsarea), şi oricum, nu-l puneţi la categoria Urban 2!!! Dacă folosiţi funcţia super macro nu înseamnă că pătrundeţi esenţa subiectului fotografiat, doar faceţi reclamă proastă producătorului! Iar modificările aduse în Photoshop acoperă, de multe ori, neputinţa voastră (mai ales artistică) de a surprinde pentru o secundă frumuseţea lumii! Fotografia presupune muncă şi studiu, pe lângă talent şi adâncime spirituală, nu o puteţi stăpâni după o lectură superficială a manualului de utilizare Canon sau Nikon! Vă păcăliţi pe voi şi ne dezgustaţi pe noi...
Şi, pentru Moş Crăciun, nu mai daţi titluri elucubrante la nişte instantanee de mâna a treia!!!
PS: Ca să nu ziceţi că nu se întâmplă şi lucruri bune în domeniu, vizitaţi paginile de internet www.moondash.net şi www.adelatoplean.com
