luni, decembrie 10, 2012

Despre votul şi bunăstarea poporului

Am fost ieri la vot. Din nou, la fel cum am făcut-o din 2000 încoace, de fiecare dată. Şi, evident, am motive să fiu nemulţumit...dar şi mulţumit. Să detaliez:

:) au rămas puţine formaţiuni politice în Parlament.
:) votanţii au respins, din nou, oferta extremistă, lipsită de soluţii, a PRM-ului sau a PPMT-ului.
:) scorul (parţial, dar elocvent) oferă unei formaţiuni politice o şansă importantă: asumarea deplină a guvernării.
:) sunt mulţi candidaţi care se pare că au câştigat majoritar colegiile electorale

:( prea mulţi români au stat acasă, probabil la TV.  
:( mulţi, foarte mulţi, enorm de mulţi, au votat în mod disperat...cu PP-DD.
:( politicieni cu activităţi ministeriale sau parlamentare dezastruoase (cum ar fi Elena Udrea), vor figura şi în noul legistativ.
:( vom avea peste 500 de parlamentari...nu 300, atâţia câţi poporul român a hotărât să fie, acum 3 ani!

Lista veselă şi tristă ar mai putea continua, dar mai important mi se pare să punctez următoarele:
- românii votează impulsiv, punitiv, sentimental, fără a ţine cont de un set minimal de valori (oricare ar fi acestea). S-a votat cu USL pentru a a nu-i mai vedea pe PDL-işti la putere, s-a votat cu ARD ca să nu ne afecteze prea tare forţa gravitaţională a Prietenului din Est, vor intra în Parlament oamenii lui DD (mereu în direct) pentru că s-au împărţit mii de icoane şi fulare...Puţini sunt cei care au optat pentru măsurile sociale PSD sau cele economice PNL sau FC. Maghiarii şi-au făcut datoria, nimic surprinzător. Despre votanţii PP-DD...mă abţin, pentru că nu cred că un cetăţean responsabil crede cu adevărat că bârfele de mahala şi (di)scursurile incoerente, fără semne de punctuaţie, se pot substitui unui sistem, fie acesta ineficient şi parazitat.
- toate partidele politice (şi mă refer aici la cele importante, nu la Ecologişti sau Socialiştii soarelui) au permis, tacit sau activ, ca voturile noastre să dea viaţă unui sistem electoral de cumetrie: cu învingători, dar fără perdanţi; care aduce în faţă oameni noi, dar numai atâţia câţi să dea bine în poză lângă cei vechi (mult mai numeroşi); care oferă locuri călduroase în plen celor de pe poziţiile2-3, în condiţiile în care ne lăudăm cu eticheta de vot uninominal; care în loc să contribuie la probleme economice şi financiare ale ţării, invitând la cumpătare şi echilibru, deschide robinetul fotoliilor şi, implicit, goleşte fondurile de protocol.
- nu cred că există vreun lider politic legitimat în mod real prin votul poporului. Este clar că preşedintele ţării a ieşit de mult din schemă, dar se pare că nu ştim pe cine să punem în loc (sau cel puţin că nu suntem solidari într-o eventuală alegere).
- se vorbeşte tot mai des, mai serios şi mai detaliat despre modificarea Constituţiei. 

În aceste condiţii, şi văzând că o serie de oameni politici sau reprezentanţi ai societăţii civile şi mass-media, au convingeri şi simpatii similare, cred că este oportun ca la baza acestei modificări a legii fundamentale să stea ceva solid, legitim, ceva independent de jocurile politicii şi ceva cu prestigiu internaţional: Şi mă refer la restauraţie şi la ce presupune aceasta: instituţia Regalităţii. 
Monarhia constituţională este forma de guvernământ şi de gestionare a societăţii româneşti cu şanse reale de a normaliza relaţiile sociale şi politice, de a redefini pârghiile economice şi financiare, de a împrospăta imaginea României în contextul UE şi mondial. Regele Mihai nu a făcut campanie policitică, el nu trebuie să promită marea cu sarea, nu face turnee electorale şi nu depinde de opinia lui X sau Y: el a fost născut şi pregătit să ne conducă. 

Va fi greu pentru mulţi români să ia în calcul o asemenea variantă, să-i digere şi să-i aprofundeze înţelesul şi implicaţiile în viaţa de zi cu zi. Dar este o necesitate morală, politică şi civică. Dacă într-adevăr suntem o ţară religioasă (majoritar ortodoxă), atunci trebuie cel puţin să ţinem seama de dreptul divin, dacă nu să-l respectăm şi preţuim.

În încheiere, aş vrea să punctez că soluţiile sunt în mâinile şi-n minţile noastre. Şi că suntem obligaţi să fim responsabili pentru ele şi pentru viitorul pe care ni-l clădim prin intermediul acestora. Sănătate şi virtute